Familia Bellelli - Articol set-goblen.blogspot.ro

Familia Bellelli | Edgar Pegas

1858-1867 -  ulei pe panza -- 200 x 250 centimetri -  Musee d'Orsay, Paris, Franta

Edgar Degas (1834-1917) si-a inceput cariera pictand portrete de factura relativ traditionala si, daca Familia Bellelli pare a se incadra in aceasta categorie, chiar daca tabloul prezinta semnele stilului sau de maturitate, fiind extrem de neobisnuit si desavarsit pentru un tanar artist. 0 parte a familiei lui Degas locuia in Italia, acest tablou infatisand-o pe matusa sa, Laure, pe sotul acesteia, baronul Bellelli, si pe cele doua fiice, Giulia si Giovanna. Tabloul a fost creat in perioada in care Degas a locuit in Italia timp de cativa ani, studiindu-i pe marii maestri. Se simte un aer de portretistica flamanda, ce evoca picturile lui Van Dyck, la care Degas si-a adaugat amprenta caracteristica, cea a „stop-cadrului". Fiecare personaj se uita intr-o directie diferita, doar unul dintre ei priveste catre spectator, iar daca Bellelli se intoarce in scaunul sau, in esenta ramane cu spatele la noi. Una din fete sta cu un picior sub ea, iar catelul familiei dispare pe jumatate din tablou. Pe de o parte, scena reda un moment trecator, dar este, in acelasi timp, si un portret de familie  veridic. Fiecare personaj ramane intr-o izolare neclintita in spatiul sau. Laure este in doliu dupa moartea recenta a tatalui ei, al carui portret atarna pe peretele din spate, iar Bellelli, un aatriot italian traind in exil la Florenta, este redat din profil. Picturile, oglinzile, reflexele, pragul usii si nuantele sumbre maresc senzatia de claustrofobie. Degas isi fixase deja coordonatele demersului, in care anumite lucruri par a fi intamplatoare, iar altele,  atent planuite si studiate. El spunea despre sine ca „Nici o alta arta nu este mai putin spontana decat a mea". 

Pictura propusa pentru crearea unui goblen. 

Vedere catre nord-vest de pe varful de nord al muntelui Kosciuszko - Articol set-goblen.blogspot.ro

Vedere catre nord-vest de pe varful de nord al muntelui Kosciuszko | Eugene von Guerard

1863 - ulei pe panza - 66,5 x 116,8 centimetri - National Gallery of Australia, Canberra, Australia

Pictura peisagistica australiana a inflorit in anii 1850, cand febra aurului i-a atras pe pictorii europeni. Pictorul de origine austriaca Eugene von Guerard (1811-1901) a sosit in Australia in 1852, la scurt timp dupa moartea englezului john Glover (1767-1849), considerat parintele picturii peisagistice australiene. Ca si Glover, von Guerard a fost puternic influentat de opera lui Claude Lorraine (1600-1682) si Poussin (1594-1665), dar a devenit un mare admirator al romatismului german tarziu, repre­zentat de Caspar David Friederich (1774-1840). in 1863, von Guerard devenise deja cel mai insemnat artist peisagist din colonii. Un romantic tipic, el reda panoramele montane in chip de salbaticii virgine, tema favorita a pictorilor care se razvrateau impotriva urbanizarii din veacul XIX. Grupul de personaje din primul plan pare mic si nesemnificativ pe fundalul maret, in timp ce contraste bine subliniate intre lumina si umbra evidentiaza sublima incarcatura dramatica a naturii. Aceste figuri dovedesc si anterioara asociere a lui von Guerard cu nazareenii, grupul artistilor germani care promovau tehnicile medievale si care credeau ca natura aduce omul mai aproape de Dumnezeu. incepand cu 1870, inainte sa emigreze in Anglia, von Guerard a petrecut unsprezece ani ca profesor la scoala de pictura din Galeria Nationala din statul Victoria. Arta lui von Guerard si scrierile sale au o semnificatie istorica speciala astazi, intrucat sunt o dovada documentata a modului in care mineritul aurifer si urbanizarea au transformat peisajul australian. 

Pictura propusa pentru crearea unui goblen. 

Intaia debarcare a lui Cristofor Columb in America - Articol set-goblen.blogspot.ro

Intaia debarcare a lui Cristofor Columb in AmericaDioscoro Teofilo de la Puebla Tolin

1862 - ulei pe panza - Ayuntamineto de La Coruna, La Coruna, Spania

Pana in veacul XIX, pictura istorica era considerata cea mai serioasa si mai apreciata dintre genurile artistice. Ea dadea artistilor posibilitatea sa combine realitatea istorica cu mitul si cu alegoria si sa-si etaleze talentul compozitional. Dioscoro Teofilo de la Puebla Tolin (1831-1901), care a studiat la Madrid si la Roma, a lucrat in traditia istorismului, un gen al picturii istorice care se axa pe combinarea mandriei religioase, a patriotismului si a onorurilor. Maniera lui Tolin este considerata eclectica, din cauza paletei  largi si deseori superficiale de imprumuturi din tehnicile si curentele vizuale europene. Picturile de acest gen erau deseori comandate de organizatii oficiale sau de academii de arta, care vedeau in ele un mijloc de propaganda  pentru  propriile  interpretari asupra

evenimentelor istorice. Intaia debarcare a lui Cristofor Columb in America prezinta o mare incarcatura dra­matica, in aceasta scena procolonialista, salbatici goi se retrag cu o teama superstitioasa fata de exploratori, care sosesc ducand cu ei simboluri ale mandriei nationale si religioase. intr-un gest maret, unic, Cristofor Columb se uita in sus, catre cer, in timp ce loveste autoritar cu sabia de pamant. Pictura sugereaza ca pelerinii aveau un drept divin sa reclame pamanturile localnicilor. Cu aceasta imagine grandioasa, Tolin vrea sa justifice ceea ce acum stim ca a fost un episod brutal, egoist si arogant al istoriei. Astazi, aceasta imagine a lui Columb debarcand este apreciata drept ceea ce este in realitate - glori­ficarea unei cuceriri condamnabile a teritoriului popu­latiei indigene. 

Pictura propusa pentru crearea unui goblen. 

Castelul Frederiksborg, plecand la vanatoarea cu soimul regal I Heinrich Hansen - Articol set-goblen.blogspot.ro

Castelul Frederiksborg, plecand la vanatoarea cu soimul regal I Heinrich Hansen

1861 -  ulei pe panza  - 40,5 x 50 centimetri | colectie privata

Pictorul  danez Heinrich Hansen (1821-1890), a carui ope­ra se concentreaza pe descrierea unor decoruri arhitectu­rale, a petrecut patru ani (1842-1846) studiind pictura decorativa la Academia din Copenhaga. Opere asa cum Camera cu patru usi din Palatul ducal din Venetia (1883) ilustreaza atentia sa pentru detaliu si extraordinarul sau talent in a manevra perspectiva si masurile. Ele evidentiaza si maiestria in redarea personajelor, hainele elegante si coloritul lor bogat evocand o perioada de mult apusa. Aceste caracteristici sunt prezente si in Castelul Frederiksborg, plecand la vanatoarea cu soimul regal, in care privitorul poate admira abilitatea artistului in redarea animalelor. Diferitele elemente ale acestei picturi - oameni, animale, apa care curge, cladirile statice si cerul schimbator - dovedeste versatilitatea artistului. Un artist  respectat in Danemarca natala, Hansen a lucrat ca profesor la Academie, unde se specializase in perspectiva si in schite de cladiri si a facut parte din avangarda mai multor miscari artistice daneze. Acesta e doar unul dintre multele studii ale castelului pe care Hansen le-a creat de-a lungul vietii. Cromatica e superba, mai ales tonurile zidariei castelului, in schimbare odata cu trecerea luminii soarelui sau cu asternerea umbrelor; in unele zone, tonu­rile sunt delicate, in altele sunt puternice, dar niciodata nu isi pierd legatura dintre ele. Extraordinara atentie la deta­liul arhitectural, care caracterizeaza picturile lui Hansen, s-a dovedit a fi nepretuita din punct de vedere istoric atunci cand castelul Frederiksborg a fost distrus de flacari, in 1859. Picturile detaliate ale lui Hansen au dat posibili­tatea arhitectilor sa-l renoveze cat se poate de exact

Pictura propusa pentru crearea unui goblen. 

Frunze de toamna - John Everett Millais - Articol set-goblen.blogspot.ro

Frunze de toamna |John Everett Millais

1855-1856 - ulei pe panza  - 104 x 74 centimetri - Manchester City Art Gallery, Marea Britanie

Acest tablou este una dintre imaginile cele mai poetice ale lui john Everett Millais (1829-1896). Tabloul a fost creat dupa ce agitatia initiala provocata de prerafaeliti s-a stins, iar pictorul  a inlocuit simbolismul complex al lucrarilor de inceput, asa cum Isabella, cu subiecte mai ambigue si mai nostalgice. Inspre finalul anilor 1850, Millais era din ce in ce mai atras de teme paradoxale. in Oarba, o femeie fara vedere este alaturata splendorii vizuale a unui curcubeu; in Valea Odihnei, o calugarita face o munca epuizanta. in mod similar, Frunze de toamna ne prezinta un grup de fete - simbolul tineretii si al inocentei - intr-un peisaj care sugereaza descom­punerea si moartea. Fumul, frunzele moarte si expresiile triste de pe chipurile fetelor, toate evoca acest lucru. Millais a inceput sa lucreze la acest tablou in octombrie 1855, in gradina casei sale de la Annat Lodge, din Perth, Scotia - profilul bisericii satului fiind abia vizibil pe fundalul cetos. Intentiona ca „pictura sa trezeasca prin solemnitatea sa cele mai adanci sentimente religioase". Ambianta elegiaca era influentata si de lordul Tennyson, a carui opera Millais o ilustra la acea vreme, asa cum si de propria predilectie melancolica pentru toamna. „Exista, oare, vreo senzatie mai placuta, se intreba el, decat aceea provocata de mirosul frunzelor care ard? Mie nimic nu-mi aduce amintiri mai placute ale zilelor care au trecut; este mireasma oferita cerului de vara care pleaca..." 

Pictura propusa pentru crearea unui goblen.