sâmbătă, 16 februarie 2013


Pregatiri pentru cusutul goblenurilor

Pentru reusita unui model realizat in goblen sau in alte puncte descrise in acset blog, indiferent de dimensiunile goblenului, este bine sa se respecte unele recomandari astfel:
Fiind o indeletnicire migaloasa, este necesar sa se aleaga pentru lucru un loc cu lumina, naturala sau artificiala, suficienta, care sa cada pe obiectul de lucru din fata sau din stinga. Se recomanda ca lumina artificiala sa nu fie de neon pentru ca aceasta denatureaza nuantele. De asemenea, se va cauta ca lumina sa nu aiba variatii de intensitate. Daca se poate este cel mai bine sa se lucreze la acelasi fel de lumina (naturala sau artificiala) intrega broderie, pentru o buna apreciere a nuantelor.

marți, 5 februarie 2013


Traditia artei figurative drumul spre goblen continua

Operele neolitice care prezinta o oarecare inrudire cu naturalismul paleolitic au un ca­racter exceptional. 
Pot fi citate figurina de cal de la Woldenberg (Brandenburg) si cateva amulete animale din Danemarca, toate din chihlimbar. insa arta parietala din Levantul spa­niol (scene de vanatoare sau de razboi, datate in paleolitic de catre abatele Breuil, dar atribuite in aceasta zi fie mezoliticului, fie neoliticului) si picturile din insula Levanzo (Sicilia) nu prezinta decat raporturi indepartate cu arta paleolitica si sunt mult mai caracteristice pentru cutuma schematica ce se instaureaza ca regula in reprezentarile animale si umane. Acest schematism este atestat de figurinele de idoli feminini din lut ars sau din marmura (Sardinia), avand un modeleu goblen plat, cu exceptia sanilor, la care nu subzista nimic din stili­zarea adipoasa a asa-numitelor Venus paleolitice. Mai expresive si teatrale sunt cateva repre­zentari umane modelate pe vase din lut ars. Cele mai stiute opere schematice raman sculpturile-menhire si gravurile rupestre alpine.


Sculpturile-menhire, numeroase in Provence si Languedoc, si unele opere inrudite (sta-tuile-stalpi din Bretagne si zeitele Mortilor din cultura Seine-Oise-Marne) sunt datate la sfarsitul neoliticului. in pofida unor detalii realiste, ele prezinta in acelasi timp o schematizare deformanta si o geometrizare a corpului uman care il scot din real, evocand ideea unei absente supranaturale. Gravurile rupestre, dimpotriva, sunt pline de viata si de realitate, in pofida schematizarii. Este posibil ca cele mai vechi sa provina inca din a doua jumatate a mileniului al III-lea i.Hr. Cele de la muntele Bego si din Valea Minunilor (vallee des Merveilles, Alpes-Maritimes) dateaza mai ales din epoca bronzului. Cele mai tardive, din Val Camonica (Italia, provincia Brescia), sunt datate cu putin inainte de era noastra. Pe falezele acestor vai alpine, lipsite de resursele necesare unei locuiri permanente, este gravata o multitudine de mici personaje care gesticuleaza si se agita. Sunt oranti, adica practicanti ai unei credinte, avand bratele inaltate si indoite intr-un gest de rugaciune, agri­cultori, razboinici care se infrunta. Atelaje de bovidee trag pluguri sau care. Aceasta arta rupestra pare a fi creatia unor pelerini veniti sa celebreze un cult care le cerea astfel de gravuri: este vorba, prin urmare, despre o arta in acelasi timp religioasa si populara. Sche­matismul constituie aici o cutuma. Este, de asemenea, stilul cel mai spontan pe care il puteau adopta aceste creatii naive si expresive, dar lipsite de abilitate artistica.
Articol publicat cu ajutorul Set Goblen SRL